 |
 |
|
 |
|
 |
|
|
|
 |
 |
Parc dendrologic
Un Parc dendrologic sau un arboret este o zonă în care sunt plantați arbori și arbuști de diferite specii, destinată studiului condițiilor de dezvoltare a acestora. Parcurile dendrologice se caracterizează prin aceea că sunt rezultatul atât al răspândirii naturale a speciilor de arbori, cât și cultivării de către om pe aceeași suprafață, a unor alte specii autohtone cât și a unora exotice.
Arțarul - Acer Platanoides
Arţarul se întâlneşte frecvent pe tot continentul european. Este deseori plantat în parcuri, pentru umbra generoasă a frunzișului său. Este un arbore rezistent, cu lemnul alb şi tare, cu frunze caracteristice, lucioase, despicate în cinci lobi lungi şi ascuțiți, de 10-18 cm diametru, cu sinusuri larg rotunjite. [ Citește mai mult]
Duglasul verde - Pseudotsuga Menziesii
Duglas este o specie exotică, putând depăşi 80 m în înălţime şi 4- 5 m în diametru, rivalizând deseori cu Sequoia gigantea. Duglasul este originar din America de Nord, unde este răspândit din Mexic până în Columbia Britanică, pe toată coasta Pacificului, iar spre interiorul continentului urcă până la 2000 m. În Europa s-a introdus acum 150 ani, iar la noi acum 100 ani.[ Citește mai mult]
Carpenul - Carpinus Betulus
Carpenul este o specie de foioase. De asemenea este şi o specie invadatoare datorită capacităţii mari de lăstărire şi drajonare, înrădăcinare pivotant trasantă. Poate creşte pe terenuri argiloase. Nu depăşeşte 120 de ani. Răspândire se întâlneşte atât în zonele de câmpie în combinaţie cu stejarul sau teiul, cât şi în zonele de deal în combinaţie cu fagul.[ Citește mai mult]
Castanul - Castanea Sativa
Castanea sativa este, cel mai adesea, un arbore foios, cu o rădăcină rămuroasă, tulpina dreaptă, cilindrică, de dimensiuni mari, atingând frecvent înălţimea de 20–35 m, cu un trunchi care la maturitate poate atinge adesea 2 m în diametru. Astăzi, în afara livezilor, exemplare vechi de sute de ani pot fi găsite în întreaga Europă, din Anglia până în România şi din Italia până în Germania. [ Citește mai mult]
Diervilla - Diervilla Splendens
Arbust decorativ prin frunze şi flori, Diervilla este originara din China. Înălţimea maximă a tufelor – aproximativ redusă, 1-2 m, diametrul mic spre mediu şi se dezvoltă în grupuri datorită tipului de înmulţire subterană prin rizomi. Este adaptată la solurile mediu texturate, are o toleranţă mare la secetă şi poate fi plantată în orice zonă, indiferent de expunerea la soare.[ Citește mai mult]
Deuția - Deutzia
Deutzia cuprinde circa cincizeci de specii de arbuşti ce-şi pierd frunza în fiecare an. Este originară din China, Japonia şi din Mexic. Toate aceste specii sunt cultivate ca plante ornamentale, foarte bine adaptate şi pentru terase, deoarece nu cresc mai înalte de 2-3 metri.[ Citește mai mult]
Fagul - Fagus Sylvatica
Fagul este un arbore din zona temperată, având înălţimi de până la 35 metri. Este înalt, impunător, cu scoarţă netedă, cenuşie-albicioasă. Jirul, fructul fagului, a fost utilizat încă din vechime pentru un anumit untdelemn, dar şi pentru hrana porcilor (este foarte apreciat şi de mistreţi). Coaja fagului este folosită ca febrifug şi tonic amar, fiind unul dintre echivalenţii europeni ai chininei, alături de scoarţa de salcie. [ Citește mai mult]
Arborele pagodelor - Ginkgo Biloba
Originar din partea estică a Chinei, Ginkgo a fost declarat arbore sfânt, o adevărată minune a lumii vegetale, ca simbol al logevității pe pământ, întrucât poate trăi peste 1000 de ani. Denumirea de gen, Ginkgo, derivă de la cuvântul japonez yin-kuo care înseamnă caisa argintie cu aluzie la forma și culoarea fructului. Denumirea de specie Biloba derivă de la forma de evantai a frunzelor, împărțite de o nervură în doi lobi cu formă triunghiulară.[ Citește mai mult]
Gladița - Gleditsia Triacanthos
Este un arbore de talie mare, caracterizat prin spini mari, ramificaţi, ce provin din transformarea ramurilor. Specie originară din America de Nord, unde arealul său coincide parţial cu arealul salcâmului, cu care se aseamănă în privinţa cerinţelor climatice. Se dezvoltă bine în regiunile calde, cu sezon lung de vegetaţie, neexpuse îngheţurilor timpurii.[ Citește mai mult]
Ienupăr - Juniperus Communis
Ienupărul este un conifer care aparţine genului Juniperus din familia Cupressaceae. Denumiri alternative: denumiri alternative: anaperi, archis, bradisor, ceten, cetena, finior, ineper, jireapan, jneap, sinap, turtel, zolovat. Arealul speciei trece din Europa în Asia centrală şi nordică, până în America de Nord. [ Citește mai mult]
Magnolia - Magnolia L.
Magnolia este un gen de plante care aparţine familiei Magnoliaceae. Genul Magnolia este orginar din Asia, America de Nord şi America Centrală şi cuprinde circa 77 de specii de arbori sau arbuşti. Numele provine de la botanistul francez Pierre Magnol. Magnolia este cunoscută şi cultivată în Asia şi America de foarte multă vreme, în China fiind folosită încă din 1083 la vindecarea unor boli. Prima introducere în Europa a acestei plante îi aparţine lui John Bannister, un renumit botanist. În România, magnolia a fost introdusă în cultură în 1880.[ Citește mai mult]
Merișorul - Pirus Baccata
Merişorul este un mic arbust cu frunzele mereu verzi şi florile de culoare albă sau roşie, care creşte în zonele muntoase de la noi din ţară, de regulă la marginea pădurii. Frunzele merişorului sunt foarte bogate în taninuri (substanţe puternic antibacteriene şi antimicotice) şi în flavonoide (substanţe cu efect antioxidant), fiind principalele "responsabile" de acţiunea antiinfecţioasa a plantei. [ Citește mai mult]
Nuc - Juglans Regia
Nucul este un arbore din familia Juglandaceae, răspândit în zona temperată şi mediteraneană, atât ca floră spontană, cât şi în culturi. Îşi are originea în zona geografică întinsă din Balcani spre est, până în Himalaya şi sud-vestul Chinei. Nucul este un arbore viguros, care poate ajunge la 30 de metri înălţime. [ Citește mai mult]
Pinul negru - Pinus Nigra
Pinul negru este o specie exotică cu înălţimi ce pot atinge 40 m. Culoarea negricioasă a scoarţei, lujerilor şi acelor au determinat denumirea de pin negru. Arealul general al pinului negru este cantonat în Africa de Nord, jumătatea estică a Peninsulei Iberice, sud-vestul Franţei, Corsica, Sicilia, Alpii Italiei şi Austriei, Bosnia-Herţegovina, Bulgaria, Grecia, Turcia. [ Citește mai mult]
Salcâmul - Robinia Pseudoacacia
Salcâmul (cf. turc. salkâm),) este un arbore melifer, cu tulpina înaltă, până la 25-30 de metri şi ramuri spinoase rare, fiind aclimatizat în America de Nord, Europa, Africa de Sud şi Asia. Arbore originar din America de Nord. Salcâmul provine din continentul nord-american. Genul Robinia este numit după grădinarii regali francezi Jean Robin şi fiul său Vespasian Robin, care au introdus salcâmul în Europa în anul 1601.[ Citește mai mult]
Salcâmul galben - Laburnum Anagyroides
Salcâmul galben este un arbust indigen, 7 m, cu scoarţă măslinie, lujeri verzi-cenuşii, prevăzuţi cu peri alipiţi, cenuşii-argintii. Specia este răspândită în Europa sudică, iar la noi spontan în Oltenia; frecvent este cultivată în scop ornamental. Salcâmul galben rezistă la secetă, ger, fum, fiind nepretenţios faţă de sol. Preferă totuşi solurile calcaroase şi le evită pe cele excesiv de umede; se dezvoltă şi pe solurile compacte, uscate. Are temperament de lumină.[ Citește mai mult]
Stejar pedunculat - Quercus Pedunculata
Arbore indigen (Romania), robust, 50 m înălţime, diametrul tulpinii 1-2 m; coroană largă, neregulată. Rata de creştere – creşte încet în primi ani, după care creşte mai repede. Longevitate, 1000 ani pentru exemplarele izolate, şi 300-400 ani pentru cele crescute în grupuri. Capacitate mare de regenerare vegetativă prin lăstărire. Dezvoltarea coroanei şi capacitatea de a produce seminţe fertile apare după 30-40 ani. Un arbore matur produce circa 50 000 ghinde pe an. Denumire populară: Tufan.[ Citește mai mult]
Stejarul roșu - Quercus Rubra
Stejarul roşu este o specie originară din America de Nord, unde vegetează în sud-estul Canadei, formând arborete pure sau amestecuri cu pinul strob şi nucul negru. Arbore exotic, de mărimea a I-a, în staţiuni favorabile putând depăşi 30 m înălţime şi 1 m diametru. Înrădăcinarea este profundă, cu numeroase rădăcini laterale subţiri. Tulpină dreaptă, cilindrică, bine elagată în masiv strâns.[ Citește mai mult]
Teiul - Tiliae Flos
Teiul, sau Tilia, este genul ce cuprinde aproximativ 30 de specii de arbori, nativi zonelor temperate a emisferei nordice, în Asia (unde majoritatea diversităţii speciilor este găsită), Europa şi estul Americii de Nord. Speciile de Tilia constau în copaci foioşi, ajungând de la 20 la 40 m înălţime, cu frunze străbătute de nervuri şi anvergura de 6-20 cm. Numărul exact de specii este incert deoarece multe dintre ele hibridizează spontan, atât în sălbaticie cât şi cultivate.[ Citește mai mult]
Thuja Orientalis - Platycladus Orientalis
Este originar din Alaska, din regiunile lacurilor nord-americane. Numele său provine din grecescul thyia (tămâie) datorita mirosului caracteristic al lemnului. În America se numeşte Arborele vieţii, de la latinescul Arborvitae. Descriere - Thuja, cunoscut la noi sub denumirea de Tuia, cuprinde specii de arbori şi arbuşti mereu-verzi, de dimensiuni medii şi mari (pot ajunge şi la 60 m înălţime). Are o creştere destul de rapidă, în mod obişnuit ajungând la o înălţime de 10-15 m.[ Citește mai mult]